Albinele stimuleaza restaurarea padurii amazoniene

Majoritatea speciilor de arbori din padurea amazoniana se bazeaza foarte mult pe albine ca si transportatori de polen, insecte extrem de importante pentru restaurarea si conservarea celei mai mari paduri tropicale de pe Pamant.

Albinele faciliteaza polenizarea pe distante mari, cresc diversitatea genetica a plantelor si stimuleaza atat reproducerea, cat si rezistenta speciilor native in ecosistemele degradate.

Rolul albinelor este esential

Conservarea albinelor, al caror numar este din pacate in declin, ar trebui sa fie o prioritate in toate proiectele de restaurare ale padurilor, potrivit unui studiu realizat de oamenii de stiinta brazilieni si publicat in jurnalul Ecologic Applications.

Studiul a analizat modul in care diferite specii de albine au raspuns la schimbarile din peisajele forestiere braziliene. Acesta a investigat modul in care populatiile de albine pot stimula diseminarea polenului atunci cand se planteaza copaci in proiecte de restaurare si, de asemenea, ajuta la restabilirea padurilor diverse din zonele perturbate ale Americii de Sud.

Cercetatorii au desfasurat lucrari intr-o zona defrisata, care a fost transformata in plantatie de trestie de zahar. Doar aproximativ 7% din vegetatia originala ramane acolo, in fragmente mici de padure salbatica, formata din baldachine discontinue, acoperite de vita de vie si marginite de ierburi invazive.

Echipa a inclus, de asemenea, alte doua zone mai putin degradate ca si ecosisteme de referinta. Unul dintre aceste ecosisteme continea arbori extrem de diversi, reintrodusi de cercetatori in urma cu aproximativ doua decenii pentru a mari suprafata padurii, in timp ce celalalt cuprindea zone umede, dominate de vegetatie erbacee.

In fiecare dintre aceste peisaje, cercetatorii au instalat un fel de capcane denumite „pan traps” – o metoda standard pentru capturarea albinelor – cu scopul de a colecta probe de insecte in plina perioada a sezonului de inflorire.

Au comparat abundenta si diversitatea populatiilor de albine din fiecare habitat si au analizat boabele de polen lipite de piciorusele lor, pentru a determina cu ce specii de plante au interactionat.

Echipa a colectat 727 de albine din 85 de specii, cu dimensiuni, abilitati de zbor, comportament social, situri de cuibarire si diete diferite, constatand ca acestea au interactionat cu 220 de specii de plante diverse.

Albinele mici se adapteaza mai usor schimbarilor

Abundenta albinelor a reactionat negativ la schimbarea habitatului, scazand in medii extrem de perturbate – cum ar fi zonele umede antropice si plantatiile cu trestie de zahar.

Numarul acestora a crescut insa in zonele in care padurea a fost restaurata, precum si in fragmentele de padure originale, unde predominau specii de albine mari si mijlocii care cuibaresc deasupra solului.

Speciile de albine mici si mijlocii care cuibaresc in subteran, cu niveluri variate de comportament social si dieta, nu au fost afectate de schimbarea habitatului si chiar au avut tendinta de a creste ca si numar in unele zone perturbate, au constatat cercetatorii.

Intre timp, albinele oligolectice (cele care de obicei prefera polenul de la un singur gen de plante cu flori) au raspuns negativ la schimbarea habitatului.

Ricardo Ribeiro Rodrigues, biolog la Colegiul de Agricultura Luiz de Queiroz din Universitatea din São Paulo, specialist in recuperarea padurilor si co-autor al studiului a declarat ca rezultatele au sugerat faptul ca „programele de restaurare au puterea de a reface populatiile de albine, la fel cum albinele pot stimula reproducerea si rezistenta speciilor native din ecosistemele degradate”.

El a explicat ca albinele vor reveni in timp, iar copacii vor creste si vor adaposti alte soiuri de vegetatie, oferind noi situri de cuibarire si alte substraturi vegetale pentru reproducerea lor.