Diferența dintre gaz petrolier lichefiat (GPL) și gaz natural lichefiat (GNL)

Ce este gazul petrolier lichefiat (GPL)?

Gazul petrolier lichefiat (GPL), cunoscut și sub denumirea de gaz de butelie sau gaz de uz casnic, este o formă de gaz natural care a fost răcit și comprimat pentru a fi stocat și transportat sub formă lichefiată. GPL este un amestec de hidrocarburi, în principal propan (C3H8) și butan (C4H10), dar poate conține și cantități mici de alte gaze.

Cum se obține GPL

1. Extracția: Producția de GPL începe cu extracția gazelor naturale din zăcăminte subterane sau din zăcăminte de petrol. Aceste gaze conțin de obicei propan, butan și alte gaze asociate.
2. Separarea: După extracție, gazele sunt supuse unui proces de separare. Această etapă implică eliminarea altor componente ale gazului natural, astfel încât să rămână propanul și butanul.
3. Purificarea: Gazele propan și butan sunt apoi supuse unui proces de purificare pentru a elimina eventuale impurități și contaminanți. Aceasta asigură că GPL-ul este de înaltă calitate și sigur pentru utilizare.
4. Lichefiere: După purificare, propanul și butanul sunt răcite sub presiune, ceea ce le face să treacă în stare lichidă. Acest proces are loc într-un echipament special numit schimbător de căldură. Temperatura de lichefiere a GPL-ului depinde de compoziția sa specifică, dar în general, trebuie să fie răcit la aproximativ -42°C la presiune atmosferică pentru a trece în stare lichefiată.
5. Stocarea și ambalarea: GPL-ul este apoi transportat și stocat în containere speciale, cum ar fi cilindri sau rezervoare subterane, pentru a fi distribuit și utilizat ulterior în scopuri casnice, industriale sau comerciale.

GPL-ul este foarte versatil și este folosit pe scară largă pentru încălzirea locuințelor, gătit, producția de energie electrică, precum și în industrie și agricultură. Este foarte apreciat pentru ușurința cu care poate fi stocat sub formă lichefiată și transportat, făcându-l accesibil și practic în multe aplicații. De asemenea, este o sursă de energie mai puțin poluantă în comparație cu alți combustibili fosili.

Ce este gazul natural lichefiat (GNL)?

Gazul natural lichefiat (GNL) este o formă a gazului natural care a fost răcit la temperaturi extrem de scăzute pentru a fi stocat și transportat sub formă lichidă.

GNL-ul este alcătuit în principal din metan (CH4), dar poate conține și cantități mici de alte gaze, precum propan, butan sau etan (C2H6). Procesul de lichefiere a gazului natural îl face mult mai ușor de transportat pe distanțe lungi și de depozitat în cantități mari.

Cum se produce GNL

1. Extracția: Producția de GNL începe cu extracția gazului natural din zăcăminte subterane sau subacvatice. Acest gaz conține de obicei o combinație de metan și alte gaze, inclusiv impurități precum dioxidul de carbon, sulfura de hidrogen și apă.
2. Purificarea: Gazul natural brut este supus unui proces de purificare pentru a elimina impuritățile și contaminanții. Eliminarea dioxidului de carbon și a apei este esențială pentru a evita formarea de gheață și înghețarea în timpul procesului de lichefiere.
3. Lichefierea: După purificare, gazul natural este răcit la temperaturi foarte scăzute, de obicei la -160°C sau chiar mai scăzut. Această temperatură extrem de scăzută face ca gazul să treacă în stare lichefiată. Procesul de lichefiere are loc într-o instalație specializată numită unitate de lichefiere.
4. Stocarea și transportul: GNL-ul lichefiat este stocat în rezervoare speciale de depozitare și este transportat folosind nave speciale pentru GNL (nave metanieră) sau camioane cisternă criogenice. Transportul sub formă lichefiată permite gazului natural să fie livrat pe distanțe mari până la terminalele de GNL din întreaga lume.
5. Regazificarea: La destinație, GNL-ul este regazificat pentru a-l transforma din nou în gaz natural. Acest proces implică încălzirea GNL-ului pentru a-l readuce în starea de gaz, iar apoi acesta poate fi distribuit și utilizat în scopuri casnice, industriale sau pentru producerea de energie electrică.

GNL-ul are avantaje semnificative în ceea ce privește transportul și stocarea gazului natural, făcându-l o opțiune atractivă pentru aprovizionarea cu gaz pe piețele internaționale și pentru a depăși obstacolele geografice și logistice în transportul gazului natural. Este folosit pe scară largă pentru alimentarea centralelor electrice, pentru producția de energie, dar și ca sursă de energie pentru transport (de exemplu, în vehiculele cu motor pe gaz natural).

Puterea calorică la GPL și GNL

Puterea calorică a unui gaz, cunoscută și sub denumirea de valoare superioară a căldurii (VSC), se referă la cantitatea de căldură eliberată în timpul arderii complete a unei unități de volum sau de masă a gazului respectiv. Puterea calorică a gazelor petroliere lichefiate (GPL) și a gazelor naturale lichefiate (GNL) poate varia în funcție de compoziția specifică a amestecurilor respective.

În general, propanul și butanul, care sunt componente principale ale GPL-ului, au o putere calorică mai mare decât metanul, care este componenta principală a GNL-ului. Aceasta înseamnă că, în condiții ideale de ardere completă, GPL-ul poate elibera mai multă căldură pe unitatea de masă sau volum comparativ cu GNL-ul.

Cu toate acestea, este important să rețineți că eficiența și puterea calorică a gazelor pot varia în funcție de modul în care sunt utilizate și de echipamentele folosite pentru ardere. De asemenea, eficiența arderii depinde de condițiile de combustie și de tipul de instalație sau aparat în care este utilizat gazul. Deci, în practică, eficiența globală a unui sistem depinde de mai mulți factori și poate varia.

În concluzie, din punct de vedere teoretic, GPL-ul are o putere calorică mai mare decât GNL-ul, dar eficiența reală a utilizării acestora depinde de mai mulți factori și poate varia în funcție de aplicație și de condițiile specifice de utilizare.

Care sunt costurile de producție la GPL și GNL

În general, costurile GNL-ului sunt influențate de investițiile inițiale mari necesare pentru procesul de lichefiere, transportul internațional pe distanțe lungi și regazificare la destinație. Acest lucru poate face ca GNL-ul să fie mai scump decât GPL-ul în unele cazuri. De asemenea, GNL-ul este adesea folosit în producția de energie electrică și în industrie.

Pe de altă parte, GPL-ul este adesea folosit în scopuri casnice și comerciale mici, ceea ce poate influența prețurile locale și regionale. Costurile GPL-ului pot depinde de contractele cu furnizorii locali, costurile de transport și distribuție, precum și de taxele și impozitele locale.

În concluzie, costul relativ al GPL-ului și al GNL-ului depinde de o serie de factori, iar diferențele pot varia semnificativ de la o regiune la alta și de la un moment la altul. Este important să consultați surse locale și să evaluați ofertele și condițiile specifice pentru a determina care dintre ele este mai avantajos într-o anumită situație sau locație.