Structura si teoriile reglementarii comertului international

Comertul international  este sistemul de relatii internationale de marfuri-bani, provenind din comertul exterior al tuturor tarilor lumii. Comertul international a aparut in procesul nasterii pietei mondiale in secolele XVI-XVIII. Dezvoltarea sa este unul dintre factorii fundamentali in dezvoltarea economiei mondiale a timpurilor moderne.

Termenul comert international a fost folosit pentru prima data in secolul al XII-lea de economistul italian Antonio Margaretti, autorul tratatului economic „Puterea maselor populare” din nordul Italiei.

Avantajele tarilor participante in comertul international:

• intensificarea procesului de reproducere in economiile nationale este rezultatul unei specializari sporite, crearea de oportunitati pentru aparitia si dezvoltarea productiei in masa, cresterea utilizarii echipamentelor, cresterea eficientei introducerii de noi tehnologii;
• o crestere a livrarilor la export implica o crestere a numarului de locuri de munca;
• concurenta internationala face necesara imbunatatirea intreprinderilor;
• veniturile din export servesc drept sursa de acumulare de capital, destinata dezvoltarii industriale.

Teorii ale comertului international

Dezvoltarea comertului mondial se bazeaza pe beneficiile pe care le aduce tarilor participante. Teoria comertului international ofera o idee despre ceea ce se afla in centrul acestui castig din comertul exterior sau ce determina directia fluxurilor comerciale externe. Comertul international reprezinta un instrument prin care tarile, dezvoltandu-si anumite specializari, pot spori productivitatea resurselor disponibile, crescand astfel volumul bunurilor si serviciilor produse de acestea si imbunatatind nivelul de bunastare a populatiei. Va prezentam cele mai cunoscute teorii.

Teoria Mercantilista

Mercantilismul – sistemul de opinii al economistilor din secolele XV-XVII, s-a axat pe interventia activa a statului in activitatea economica. Principalele prevederi ale teoriei Mercantiliste a comertului international:

1. necesitatea de a mentine echilibrul comercial activ al statului (excesul de export fata de import);
2. recunoasterea beneficiilor atragerii de aur si a altor metale pretioase in tara pentru a-i creste bunastarea;
3. banii sunt un stimulent pentru comert, deoarece se crede ca o crestere a masei de bani creste volumul masei de marfuri;
4. protectionismul care vizeaza importul de materii prime si produse semifinite si exportul de produse finite este binevenit;
5. restrictii privind exportul bunurilor de lux, deoarece duce la scurgerea valorilor din stat.

Teoria avantajelor absolute ale lui Adam Smith

In lucrarea sa „Un studiu privind natura si cauzele bogatiei natiunilor”, intr-o dezbatere cu mercantilistii, Smith a formulat ideea ca tarile sunt interesate de dezvoltarea libera a comertului international, deoarece pot beneficia de aceasta, indiferent daca sunt exportatori sau importatori. Fiecare tara ar trebui sa se specializeze in productia de bunuri in cazul in care are un avantaj absolut – un avantaj bazat pe costurile diferite de productie in fiecare tara – participanti la comertul exterior. Respingerea productiei de bunuri pentru care tarile nu au avantaje absolute si concentrarea resurselor asupra productiei altor bunuri conduc la o crestere a productiei totale si la o crestere a schimbului de produse de munca intre tari.

Teoria avantajelor comparative ale lui D. Ricardo si D.S. Mill

In  lucrarea sa, „Inceputul economiei politice si al impozitarii”, Ricardo a aratat ca principiul avantajului absolut este doar un caz special al regulii generale si el a fundamentat teoria avantajului comparativ (relativ). Atunci cand se analizeaza directiile de dezvoltare ale comertului exterior, trebuie luate in considerare doua circumstante: mai intai, resursele economice – naturale, forta de munca etc. – sunt distribuite inegal intre tari, in al doilea rand, productia eficienta de diverse bunuri necesita tehnologii diferite sau combinatii de resurse.

Teoria Heckscher-Ohlin

Aceasta teorie a celor doi oameni de stiinta din Suedia, care a aparut in anii 30 ai secolului al XX-lea, apartine notiunilor neoclasice ale comertului international, deoarece acesti economisti nu au aderat la teoria valorii muncii, considerand ca sunt productivi, impreuna cu forta de munca, capitalul si pamantul. Prin urmare, motivul comertului dintre ele este oferta variata de factori de productie in tarile participante la comertul international.